Richard Rudd citește un extras din cartea sa ‘Secvența Venus’ și contemplă despre potențiala creativitate care poate apărea din tristețe. El explorează, de asemenea, frumusețea singurătății atunci când este îmbrățișată pe deplin, printr-o imersiune în SQ-ul nostru – aspect care se referă la câtă iubire de sine putem aduce în viață…
Transcris din acest video
de Richard Rudd
Creativitate și Singurătate. A avea un SQ sănătos – Coeficientul Spiritual – înseamnă a intra într-o relație profundă cu singurătatea ta. Frumusețea și durerea vieții sunt într-adevăr jucate prin anotimpurile relațiilor noastre. Există momente când suntem cu cineva și momente când suntem singuri. Adesea, natura umanității este de a tânji după ceea ce nu are. Deci, dacă ești singur, s-ar putea să te trezești uneori tânjind după intimitate, iar dacă ești cu cineva, s-ar putea să tânjești după mai multă solitudine și spațiu. SQ-ul tău vorbește despre această dilemă foarte umană. SQ-ul reprezintă cu adevărat inima ta, sufletul tău. Singurătatea își aduce propriile daruri, iar unul dintre acestea este o onorare a tristeții vieții, precum și a bucuriei sale.
Pe măsură ce înveți să contempli viața din ce în ce mai profund, vei intra în contact cu mișcarea interioară interpretată de bucurie și tristețe. Apar momente în viață când suntem chemați să intrăm în faze de melancolie profundă. Uneori există motive pentru aceasta, iar alteori nu. În astfel de momente simțim adesea un fel de singurătate cosmică, ale cărei rădăcini par să ajungă atât de adânc în interiorul nostru încât ne întrebăm dacă vom mai putea fi vreodată cu adevărat fericiți. Astfel de perioade pot fi dificile dacă nu reușim să menținem un sentiment de uimire și creativitate în viața noastră. În lipsa procesului de creație, există pericolul să fim atrași în gaura neagră a melancoliei, care apoi absoarbe forța vitală din noi și ne lasă (să ne simțim) deprimați. Odată ce depresia se instalează, poate fi foarte dificil să acumulezi suficientă forță interioară pentru a ieși la suprafață.
Aproape toate marile opere de artă, muzică, literatură și dramă ale vieții au apărut din geniul melancoliei sau din ființele umane care au permis melancoliei să ocupe un loc adânc în viețile lor interioare.
Dacă vrem să ne ridicăm până pe culmile cele mai înalte ale conștiinței, trebuie să păstrăm un loc și pentru cel mai adânc abis din interiorul nostru. Acesta este un proces frumos și vulnerabil. SQ-ul tău este un echilibru delicat dintre IQ-ul tău și EQ-ul tău – pasiunea și rațiunea ta – (dintre) umbră și lumină – (între) intimitate și singurătate – pierdere și iubire. Când simți chemarea singurătății, atunci trebuie să găsești o modalitate de a o onora, iar creativitatea este modalitatea cea mai vitală și transformatoare, atunci când mergi pe Calea Iubirii. Prin creativitate menții o stare de comuniune cu semenii tăi. Ceilalți pot vedea în ființa ta și pot extrage alinare din faptul că în tine ia naștere ceva nou.
Aceasta este din cartea Secvența Venus, scrisă de mine; Calea Iubirii, Calea Singurătății. Este un pasaj frumos, această noțiune că o parte absolut esențială a fiecărei călătorii umane este să ne îmbrățișăm singurătatea, accesând direct acea solitudine interioară. După cum spunea poetul Rilke, „să intri în interior și să nu întâlnești pe nimeni ore întregi. Zile întregi petrecute în tăcere, în spațiul vid din interiorul nostru, de care mulți dintre noi ne temem. Și totuși, din acel spațiu iese la iveală creativitatea noastră. Trebuie să avem curajul să-l îmbrățișăm și să-i permitem să devină o parte din noi; ba mai mult, o parte sănătoasă din noi, nu ceva care ne înghite în negura sa. Dacă îl lăsăm să facă asta, atunci va deschide o cale dificilă, cea a depresiei.
Deci, atunci când vin astfel de momente, trebuie să găsim o modalitate de a îmbrățișa acel vid din noi și de a-i folosi energia. Uneori, când te trezești dimineața și simți acel spațiu gol, acel gol interior, în loc să încerci imediat să fugi de el, cum ar fi să-ți petreci puțin timp contemplându-l? Pătrunde-l, găsește moliciunea din jurul său, vezi că există ceva frumos în interiorul lui care poate ieși la iveală pe parcursul zilei tale, descoperă jăraticul care există acolo – un jar de lumină, de frumusețe. Trebuie să găsim acel jar și să-l urmăm, apoi să-l eliberăm.
Este în regulă să fii trist fără motiv și uneori există un motiv. E în regulă. Face parte din ceea ce suntem. Tristețea face parte din extazul de a fi uman, la fel de mult ca și notele înalte ale existenței. Este vorba despre această conștientizare interioară, această ecuanimitate pe care trebuie să o avem pentru a putea cuprinde aceste extreme și toate punctele intermediare dintre acestea. Și când cultivăm această ecuanimitate, ne liniștim, astfel încât să nu ne mai balansăm de la o extremă la alta, înainte și înapoi. Nu mai suntem atât de atașați să fim la extrema cea mai înaltă. Putem doar să-i permitem vieții să-și cânte muzica prin noi, și misterul care se naște din acest proces.
Pentru că nu putem să controlăm cu adevărat, este doar mișcarea.
Este doar melodia vieții.
Ceva demn de contemplat.
Tradus de Andrada Nistor,