Richard vorbește despre Crăciun ca o amintire a luminii interioare, exprimată prin puritatea inimii lui Isus. Un mesaj plin de blândeţe pentru toți, indiferent de credința noastră sau timpul din an când îl primim …
Transcris din acest video
În această perioadă a anului, în special în vest, în emisfera nordică, când sărbătorim Crăciunul și solstițiul de iarnă, există un paradox care se ridică în noi toți, în mulți dintre noi, și care ne frământă. Paradoxul este un fel de grabă maniacală, materialistă care a devenit Crăciunul, în timp ce bioritmul nostru este în realitate în scădere, orientat spre interior, dorind să sărbătorească sacrul și sfântul. Cu toate acestea, societatea noastră a creat această opoziție care ne face pe mulți dintre noi obosiți, epuizați, istoviţi și suprastresați. Aceasta este opoziția, paradoxul.
Este frumos când ne amintim despre ce este vorba, desigur, și mulți dintre noi o facem când în sfârșit ajungem acolo, în ziua Crăciunului, sau în ajunul Crăciunului, când oftăm ușurați – toate cadourile au fost cumpărate, bradul este pregătit și toate festivitățile au fost aranjate. E o mare magie în această aducere împreună.
Cred că pentru mine este un memento. Perioada Crăciunului este întotdeauna un memento și ceea ce îmi e reamintit este despre lumina interioară. Îmi amintesc de lumina interioară pentru că ne aducem împreună ca să evocăm viața unui om, Isus. Indiferent că ești creștin sau nu, acest om a fost unul extraordinar. Acest om nu a pierdut, pentru nici o clipă, legătura cu puritatea inimii lui. Acest om a devenit o emblemă, a devenit iconic, un simbol pentru mulți dintre noi a tot ce este mai bun în noi. Iar apoi noi am colectat toate elementele culturale tradiționale și le-am adus în jurul acestei sărbători, Sărbătoarea de Crăciun.
Punem un accent deosebit în acest moment al anului pe tot ceea ce este mai bun în noi și despre asta este vorba de Crăciun. Ce mi se reamintește când merg în interior este că fiecare suntem veșnici. Suntem fiinţe veșnice. Când ne uităm la lumea exterioară, la titlurile de presă ale lumii și ne facem griji în legătură cu ele, le luăm atât de în serios. Indiferent că este Brexit, sau Donald Trump, sau încălzirea globală sau războiul din Orientul Mijlociu, sau orice alte catastrofe care se întâmplă jurul lumii. Oameni care mor. Oameni în sărăcie abjectă, oameni fără adăpost, refugiați. Oameni care suferă peste tot. Oameni în casele lor, moderne, cu toate lucrurile de care au nevoie, și totuși în durere profundă și angoasă mentală. Totuși, în spatele tuturor acestor lucruri, suntem eterni. Ce înseamnă asta? Nu noi, umanitatea, ci spiritul care stă în fiecare dintre noi, lumina aceea care strălucește în ochii noștri, aceea este veșnică.
Timpul mărșăluiește înainte,dar nu atinge acea eternitate. Nimic din ceea ce se întâmplă aici nu atinge acea eternitate, acea stare pură de Hristos. Nimic nu o poate atinge. Rămâne nepătată. Rămâne pură. Rămâne înăuntrul nostru, al fiecăruia dintre noi, și în toate lucrurile. Rămâne în toate lucrurile, acea puritate.
Cu siguranță acesta este cel mai important lucru de reținut în acest moment al anului, în orice moment al anului – că suntem veșnici și că lucrurile lumii trec, ele fiind doar ecranul pe care viața se desfășoară, teatrul, iar noi suntem personajele.
Mesajul este întotdeauna cel mai simplu – că suntem veșnici.
Ce ai face tu cu această înțelegere, de acest Crăciun?
Rostește în taină pentru tine: „Sunt etern. Sunt etern. Sunt etern. Nu pot muri niciodată.”
Mulțumesc, Isuse, mulțumesc că ne reamintești tuturor asta.
Tradus de Sarani Anișoara Cișmașu,