Richard spune o poveste despre piesa divină ascunsă în plicul provocărilor …
Transcris din acest video
Bună dimineața. Vreau să împărtășesc cu tine o poveste care mi s-a întâmplat recent. Am plecat cu familia mea într-o vacanță la schi. Aici, în Anglia, nu prea avem munți cu altitudine ridicată și cu siguranță niciunul cu zăpadă consistentă, așa că dacă vrei să profiți de pasiunea pentru schi, atunci trebuie să parcurgi ceva distanță; așa că am plecat în Franța. Este ceva de condus cu mașină până în Franța – câteva sute de mile și cred că, conducând constant, poți parcurge distanța în aproximativ 16 ore. Așadar, am pornit în această călătorie – cei trei copii ai mei și, de fapt, încă unul al unor prieteni, soția mea și cu mine – și am ajuns în mijlocul Franței, unde ni s-a stricat mașina pe autostradă. Din asta au decurs o serie de evenimente. Mi-am dat seama destul de repede că ne aflăm într-o Lila – acesta este un cuvânt minunat pe care îl au indienii – o Lila.
O Lila este ca un Plic Divin pe care ți-l dau zeii, iar când îl desfaci descoperi că vine cu o piesă divină. Lila înseamnă o piesă de teatru. Ai parte de un fel de mică repetiție – o piesă karmică care apoi se joacă singură. Lila poate fi și mare și mică, iar viața în sine este o Lila. Viața ta este o Lila. Deschizi plicul și piesa are un început, un mijloc și un sfârșit, iar karma ta se dezvăluie în conformitate cu acea Lila.
Lila despre care povesteam, odată ce am deschis plicul, s-a dovedit a fi foarte interesantă. Eram blocați pe autostradă. Am sunat la tractări și cineva a venit. Ne-a tras pe remorcă și ne-a lăsat în mijlocul pustietății, lângă un garaj închis. Era duminică și totul era închis în Franța. Așa că am așteptat acolo. Am vorbit la telefon cu Automobile Club, RAC, despre situația noastră și am demarat procedura. Procesul a implicat unele negocieri, din cauza regulilor lor, pe de o parte, și a faptului că noi nu ne doream să rămânem blocați în acea locație, pe de altă parte. Urmau să ne cazeze la un hotel din apropiere, o zonă foarte frumoasă a Franței, dar bineînțeles că toată lumea își dorea să ajungă pe pârtia de schi, în special copiii, care de săptămâni întregi se entuziasmaseră în legătură cu asta. Așa că le-am spus: „Nu vă faceți griji, vom ajunge acolo. Sunt hotărât să ajungem în stațiunea de schi până la sfârșitul acestei zile.”
Am trecut prin tot acest proces în care trebuia să prindem un avion și să ne întâlnim cu soția mea pentru acel zbor. Aceasta era o altă complicație, pentru că ea nu era de fapt cu noi, așa că a trebuit să ajungem la aeroportul din Lyon. Într-un final am ajuns acolo cu taxiul. A fost un drum lung și foarte scump. Lila a continuat, iar până la sfârșitul zilei am ajuns la destinație și toată lumea a fost încântată.
Am avut parte de săptămâna noastră de schi, care a fost minunată. Pe parcursul acelei săptămâni, bineînțeles, încercam să descopăr cum o să ajungem acasă, cu mașina stricată care se afla în mijlocul Franței, la 300 de mile distanță. Stăteam foarte mult la telefon cu diverși oameni și uneori sunau în timp ce mă aflam într-o telecabină deasupra muntelui, cu vântul care sufla – whoosh – iar tipul spunea: „Nu te aud” și eu răspundeam: „Ei bine, sunt pe vârful unui munte”.
Se pare că mereu se nimerea să mă sune când mă aflam pe un teleschi sau într-un loc foarte incomod, iar eu răspundeam și încercam să negociez ce avea să se întâmple. În cele din urmă, mașina urma să fie remorcată până la noi. Zilele treceau și nu se întâmpla nimic. În sfârșit, au trimis mașina la garajul potrivit, unde urma să fie reparată.
Zilele treceau, noi schiam, ne petreceam timpul într-un mod foarte plăcut, iar în tot acest timp, pe fundalul minții mele, mă tot întrebam cum vom ajunge acasă. Nu-mi făceam griji pentru că știam că este o Lila, cu suișurile și coborâșurile ei… și cu multe apeluri telefonice.
Apoi s-a făcut vineri, sfârșitul săptămânii noastre de vacanță, și încă nu se întâmplase nimic, iar sâmbătă urma să plecăm, așa că trebuia să renegociez.
Bun, va trebui să închiriem o mașină până la Calais, pe coasta Franței. Dar atunci nu puteam traversa cu mașina închiriată în Marea Britanie, deoarece volanul era pe partea greșită – sau pe partea bună, în funcție de perspectiva din care privești. Apoi va trebui să luăm un feribot și taxiuri, cu toate gențile și echipamentele de schi. Pur și simplu nu era așa ușor și nici prea viabil. Două mașini de închiriat într-o duminică? Și cea de Paște, dintre toate duminicile! Totul ar fi fost închis. Foarte puține locuri deschise de unde puteam închiria mașini, cu excepția aeroporturilor – și nu exista niciun aeroport în apropiere. Lila continua să își desfășoare dansul.
Așadar, vorbeam la telefon cu un domn de treabă, care încerca să aranjeze toate acestea și amândoi am recunoscut că este ceva de coșmar. Apoi, chiar în ultima clipă, vineri după-amiază, sună în sfârșit cei de la garaj spunând: „Ți-am diagnosticat mașina; am reparat-o”.
… Dar noi ne gândeam: „Ei bine, chiar dacă ați diagnosticat-o, o să vă ia cel puțin o săptămână să o reparați, dacă a fost nevoie de atât de mult timp pentru a ajunge la cauza defecțiunii.”
Oricum, au reparat-o, ceea ce a fost bineînțeles excelent, dar a trebuit să anulez tot ceea ce tocmai planificasem, toate aranjamentele, și apoi să restabilim tot ceea ce planificasem inițial. Le-am făcut pe toate. Slavă cerului pentru tehnologia modernă!
Am continuat voiajul și am călătorit spre casă. Mașina a mers bine și am ajuns acasă cu bine, iar în tot acest timp, Lila și-a desfășurat jocul. Când am revenit în sfârșit în Anglia, în momentul în care ne-am întors efectiv, am avut sentimentul că această Lila și-a încheiat misiunea cu noi. Gata cu telefoanele, gata cu negocierile, gata cu întrebările despre cum vom ajunge acasă sau ce avea să se întâmple în continuare. Plicul se închisese. Lila a dispărut, s-a încheiat.
Spun această poveste pentru că este o metaforă atât de bună pentru toate viețile noastre. Suntem cu toții în aceste Lila, în special atunci când viața ne aruncă o minge cu efect sau ne pune într-o situație dificilă și provocatoare. Ceea ce am povestit nu a fost foarte provocator, dar este genul de situații care te pot face să te îngrijorezi.
Și nu vreau să te îngrijorezi. Vreau ca tu, ca și mine, să-ți dai seama că te afli într-o Lila atunci când se întâmplă. S-ar putea să apară în relațiile tale sau poate să fie ceva care este dificil pentru tine sau pentru ceilalți. Deschizi plicul și e ceva neprevăzut, și se întâmplă această desfășurare de evenimente.
Lila înseamnă o piesă de teatru și, chiar dacă este grea sau dificilă, dacă o poți vedea ca parte din joc și ceva care poartă anumite învățături pentru tine, care poartă iertare pentru tine, atunci apare o accelerare a conștienței tale, există o reamintire în ea pentru tine, care nu e lipsită de scop. Aceasta este magia unei Lila.
Sper să te lași inspirat de această scurtă poveste amuzantă și să îți dai seama de propriile Lile și că acestea poartă o karmă care e necesar să se desfășoare. O Lila tinde să aibă un început, un mijloc și un sfârșit. Când au terminat cu tine, au terminat cu tine, iar tu ai învățat ce aveai de învățat. Uneori înveți pe calea cea grea, iar alteori înveți pe calea cea ușoară, când îți amintești că este o Lila.
Viața în sine este așa. Fiecare viață este o Lila și întreaga evoluție este o Lila. Este piesa de teatru a lui Dumnezeu, scrisoarea lui Dumnezeu către noi. Deschidem plicul, scoatem scrisoarea din el și lăsăm să se dezvăluie pas cu pas – tot ce avem de făcut este să ne predăm, să îi permitem să se desfășoare, să ne menținem inimile deschise și să încercăm să zâmbim cât mai mult. Primește încurajare dinspre Lila.
Sper să te bucuri de Lila din viața ta și să profiți de ea la maxim, oriunde te-ai afla și oricine ai fi. Dragostea mea se îndreaptă către tine!
Tradus de Andrada Nistor,