Richard Rudd împărtășește o poveste dintr-o practică de la răsăritul soarelui, în care intră într-un dans extatic cu un pescăruș, care în mod repetat plonjează asupra lui. O reamintire despre puterea magică a naturii de a trezi simbolurile dinăuntrul nostru.
Transcris din acest video
de Richard Rudd
Bună dimineața! În această dimineață am ieșit afară să văd răsăritul. Era de fapt puțin înnorat. Am văzut doar foarte puțin din soare, totuși un lucru uimitor s-a întâmplat, legat de conexiunea dintre regatul animalelor și noi – această conexiune dintre codurile matricei vieții și lumea noastră interioară. Deci dintre lumea noastră exterioară, natura și noi, lumea noastră interioară.
Pentru că, pe măsură ce mă plimbam pe aceste pajiști, erau păsări în preajmă, ca de de obicei. Și pescărușii vin acolo și fac asta des, diminețile, se aude sunetul rotirii lor, apoi fac acest „cra, cra cra cra, iu, iu cra cra cra cra”. Oricum, se învârteau și azi în spirală și după ce mi-am făcut plecăciunea către soare, începând să mă întorc spre casă, am observat că un pescăruș mă urmărește.
M-am uitat în sus și am văzut că mă însoțea pe drum. „Ce este – de ce face asta?” Chiar mă însoțea. Și cum eram singurul treaz la ora aceea în satul nostru, m-a urmărit întregul drum și apoi am ajuns la acest loc – în fața unui pub, al unui han, era o parcare, un loc deschis, destul de mare. Așa că m-am dus în mijlocul acelui spațiu și am stat acolo, iar acest pescăruș a început să se rotească în jur și să facă „cra cra cra”, iar apoi a început să plonjeze spre mine, a coborât și a venit spre mine, și am simțit exuberanța – „Ah!” Am continuat să stau acolo, iar pasărea se ridica și cobora, iar eu mă întorceam la fel cum pescărușul se întorcea în cer.
Deci, mă roteam să îl localizez și să-l urmăresc. Mergea în sus, apoi se întorcea și se învârtea, apoi plonja din nou. De fiecare dată când cobora înspre mine se auzea acel șhuuuu al vântului prin pene, „șșuuu”. Iar sunetele la acea oră a dimineții sunt amplificate, incredibil!
Am fost doar eu și pescărușul în acest dans, pentru 15 minute. Doar eu în această … beatitudine. Și știu că pescărușul este Cheia 39 și reprezintă viziunea eliberării – marea pasăre a mării care se înalță spre cer cu aripile sale cumva penetrante, care taie aerul, care percepe și plutește pe valurile de căldură de deasupra mării, a marilor oceane ale vieții. Am observat astfel conexiunea dintre interior și exterior cât și puterea unui simbol, când îi permitem să se miște adânc în interiorul nostru.
Pasărea care aduce eliberare, păsările, cerurile interioare – țipătul pescărușului – este beatitudinea eliberării, de a fi în stare să te desprinzi liber de această iluzie și de a te înălța în cerurile existenței și ale conștiinței. Sunt interesante și sunetele pe care aceste creaturi le fac – pentru că acum aud afară aceste păsări, nu știu dacă le puteți auzi și voi.
Dar, deseori sunetele pe care le fac creaturile ne irită, nu sunt foarte … știți voi ”cra, cra, cra”. Aș fi putut cu ușurință să fiu altfel și să zic: ”Vreau și eu un zori de zi frumos și liniștit, n-ați putea să tăceți?”. Dar nu, e necesar să-l lași să te pătrundă, să permiți acelui sunet să intre, să te penetreze și să se răspândească în tine.
Și atunci, în loc să fie un sunet ce te-ar putea irita, devine de fapt un sunet care te eliberează, care chiar îți dă un impuls, sau naște un sentiment de uimire ori un moment de transportare.
Și așa se poate întâmpla cu orice – orice sunet, orice creatură, în special pentru că ele comunică cu noi, din interiorul nostru, pentru că până la urmă ele sunt un cip de programare în matricea iluziei în care trăim. Ele sunt o parte de cod. Asta sunt. Și noi suntem o parte din cod, iar ele sunt o parte de cod dintr-o altă parte din cod.
Așa că acolo este acest mare dans prin care ne bucurăm de jucăușenia lui Tao, a desfășurării evoluției noastre, a poveștii noastre, a mitologiei noastre, a arcului visului nostru, pe măsură ce ne mișcăm, trăim și ne purtăm ființa în această lume.
Așadar, o poveste care să vă inspire azi.
Tradus de Andreea Aron,