Aici Richard Rudd răspunde la o întrebare comună referitoare la modul de integrare a frecvențelor înalte sau a „experiențelor de vârf” în viața obișnuită. Richard se bazează pe propria experiență de om de familie ocupat, sugerând o abordare jucăușă pentru a integra forțele cerului și ale pământului în viața cuiva/cotidiană. Aceasta este o înțelepciune practică, aplicabilă tuturor celor care pășesc pe calea spirituală.
Transcris din acest video
de Richard Rudd
Bună ziua. Vreau să vorbesc astăzi despre un subiect destul de serios, dar într-un mod ludic. Este un subiect care apare destul de des pentru mine, ca mentor spiritual, și anume cum să ancorăm frecvențele mai înalte, cum să le întrupăm în existența fizică.
Ce înțelegem prin frecvențe înalte, cum ar fi experiențele de vârf?
Mulți dintre noi s-ar putea să fi avut astfel de experiențe. Le numesc epifanii – străpungeri ale conștiinței înalte în mintea noastră, sentimente euforice, înțelegeri profunde cu privire atât la vălul realității, cât și la ce se află în spatele său. Astfel de experiențe ne pot zgudui într-adevăr până în miezul ființei noastre într-un mod pozitiv, deoarece ne deschid către celelalte tărâmuri, către celelalte dimensiuni, către Adevăr. Mulți dintre noi își vor da seama de-a lungul timpului, după ce au avut aceste experiențe, că lumea în care trăim, pe care oamenii o consideră reală, este de fapt o umbră a ceea ce este cu adevărat real.
Așadar, cum facem atunci când avem astfel de experiențe de vârf… fie că plecăm o vreme și le avem în retrageri, mulți dintre noi plecăm în astfel de tabere, ne retragem în tăcere sau practicăm meditația sau yoga. Acesta este un mod în care putem avea astfel de experiențe. Alte căi sunt prin intermediul plantelor sacre. Mulți dintre noi am experimentat cu acest fel de plante, cum ar fi ayahuasca, care ne pot oferi o revelație uriașă. Deci calea prin care accesăm aceste experiențe poate fi de natură biochimică sau naturală.
Cum integrăm apoi aceste experiențe în viața de zi cu zi, când ne întoarcem în cotidian, la serviciu, în aria angajamentelor și responsabilităților noastre, în cadrul familiei noastre, cu oamenii dragi nouă? Cum procedăm? Este o adevărată provocare.
Am contemplat adesea la această provocare, deoarece trebuie să mă confrunt cu ea atunci când revin din perioade de retragere. Se întâmplă să intru într-o astfel de stare de conștiință înaltă și apoi mă întorc la familia mea, și trebuie să găsesc o modalitate de a țese armonios această schimbare din mine într-o realitate complet diferită, în care există responsabilități materiale și emoționale pe care le am de îndeplinit pentru a funcționa în cadrul comunității și a vieții de familie. Și, uneori, acea funcționare mai înaltă este încă prezentă atunci când ne întoarcem, așa că trebuie să găsim modalități de a gestiona asta în moduri adecvate. De fapt, cred că este una dintre marile întrebări ale epocii noastre.
Am o abordare care ar putea fi puțin radicală și constă în trei cuvinte – integrarea prin joc. Joaca! Integrarea prin joc. Acest lucru mi-a venit într-o zi ca o revelație și mi se pare incredibil de utilă, pentru că ceea ce se poate întâmpla când ieșim dintr-o experiență de vârf și apoi ne întoarcem la realitatea de zi cu zi, să o numim așa, este că încercăm să stabilim tipare în viața noastră care să o mențină vie, funcțională, să-i găsim o aplicabilitate practică. Adesea, am putea fi tentați să o împărtășim prea mult cu cei care nu sunt la fel de receptivi către ea sau care nu pot înțelege unde tocmai am fost. Este foarte greu de exprimat în cuvinte. Experiențele de vârf nu pot fi ușor exprimate în cuvinte. Ele trebuie asimilate.
Primul lucru este că trebuie să ne acordăm noi înșine timp, timp pentru a integra, astfel încât corpul nostru fizic să asimileze, emoțiile noastre să asimileze, realitatea noastră curentă să asimileze acea experiență spirituală, acele frecvențe înalte care curg literalmente prin chimia noastră și sistemul nostru nervos. Ce se întâmplă, cred, este că această conștiință înaltă este foarte plină de compasiune, de fapt. Ne oferă aceste experiențe de vârf și apoi ne lasă în pace. Ne lasă să ne ocupăm de „cum vei integra asta în viața ta?” Avem nevoie de acel timp. Dar ce facem noi cu timpul acela?
Am văzut tot felul de oameni, iar una din abordări este punerea în practică a unei noi discipline în viața curentă. Se poate apela la o dietă, sau se poate aplica o practică de vreun fel care să mențină acea claritate, acea percepție și acel filon de înțelegere. Și este în regulă, deși poate, de asemenea, să nu fie corect într-un fel, pentru că ceea ce avem nevoie este să normalizăm frecvența, nu să o păstrăm în acel tărâm pur. Nu poate părăsi oricum acel tărâm pur, deci ce avem de făcut este să găsim modalități de a normaliza trăirea, așa că abordarea mea este să fiu jucăuș. Abordarea mea este să nu fiu prea serios, prea sever cu mine însumi, cu ceilalți, să nu mă aștept la mare lucru de la altcineva.
S-ar putea chiar să nu vorbesc despre asta cu cei apropiați. Depinde numai de noi cum alegem să procedăm. Fiecare dintre noi trebuie să simțim asta pe propria piele. Asta este ceea ce avem de descoperit fiecare dintre noi.
Integrarea prin joc înseamnă găsirea unor modalități de a aduce experiența respectivă în viața oamenilor obișnuiți. Corect? Și asta înseamnă că tu însuți trebuie să fii o persoană obișnuită. Trebuie să joci rolul de a fi o persoană obișnuită. Deci nu aș fi prea sever. Aș fi chiar opusul – aș deveni moale. Aș curge. Aș fi fluid. Nu aș fi prea spiritual. Aș merge într-un local, aș bea ceva, aș mânca pizza. Aș face aceste lucruri, dar evident nu exagerat, pentru că totuși vin din acel spațiu pur, ci doar atât cât să-l introduc ușor în lumea mea practică de zi cu zi. Ideea este de a nu ne lua atât de în serios. Ceea ce am descoperit este că, în acest fel, starea înaltă chiar începe cu adevărat să se normalizeze în conștiența noastră de zi cu zi.
Aș sugera să fii jucăuș, iar asta presupune că nu ai cum să greșești în acest fel. Pentru că nu există greșeli. O parte din asta presupune să-ți oferi acel spațiu de integrare, acea permisivitate, acea abordare umană, astfel încât frecvențele mai înalte din ceruri (dacă vreți să spunem așa) să înceapă să vină pe pământ. În unele privințe, aceasta este abordarea opusă față de ceea ce ar putea spune alți mentori. Alții ar putea să indice către păstrarea aceastei stări cât mai mult posibil, printr-o dietă strictă sau post, genul de practici pe care să le implementezi în viața cotidiană. Și acestea pot fi lucruri ajutătoare. În unele cazuri, funcționează. Cu toate acestea, sfatul de bază pe care l-aș da este să fii jucăuș, să găsești modalități de a aduce acea energie mai înaltă în viața ta de zi cu zi.
Adesea, ceea ce trăiesc este… ei bine, pentru mine este diferit. Am copii, așa că trebuie să păstrez acel simț al jocului oricum. Dacă împărtășesc lucruri, atunci destul de des este chiar amuzant, pentru că împărtășesc lucruri care sunt din altă realitate, așa că apar râsete de multe ori. În ceea ce privește claritatea, cred că este incredibil de sănătos să echilibrezi seriozitatea a ceea ce ai experimentat prin joc, umor și umanitatea de zi cu zi.
Integrarea prin joc – ceva de luat în considerare. Probabil că nu te-ai gândit la asta. Să te racordezi la această stare de a fi mai curgător pe măsură ce integrezi acele frecvențe mai înalte în viața ta de zi cu zi. Sper că este de ajutor. Unii dintre voi se pot juca cu asta și pot contempla… valabil pentru aceia dintre noi care explorează aceste tărâmuri.
Celălalt lucru pe care îl mai fac atunci când susțin meditații ghidate este că uneori îi abordez pe oameni în mijlocul meditației… Pot iniția o călătorie de vizualizare profundă sau ceva legat de în corp, iar apoi, în anumite momente, doar invit oamenii să deschidă ochii în mijlocul meditaţiei. Imaginează-ți că ești adânc imersat într-un tărâm și dintr-o dată îți deschizi ochii, dar rămâi și în acel tărâm, ești cumva atât în interiorul lui, cât și exterior. Cu cât faci asta mai des, cu atât cultivi mai mult această tranziție, această punte, această legătură directă între tărâmuri. Deschiderea ochilor în timp ce meditezi poate fi, de asemenea, un lucru puternic. De asemenea, atunci când nu meditezi, te ajută să te lași în acea pauză dintre activități și gânduri, apoi îți dai seama că ești de fapt în câmpul meditativ, chiar dacă s-ar putea să fii în afara lui, dacă înțelegi ce vreau să spun. Te uiți în afară și cumva ești în lumea exterioară, spre deosebire de lumea interioară. Dar cu cât faci mai multe punți de legătură, cu atât mintea, creierul și ființa ta vor distinge mai puțin între interior și exterior. Și apoi îți dai seama că toate aceste tărâmuri pot fi, de fapt, interconectate și legate fără probleme.
Sunt cu adevărat interesat de modul în care putem face punte între interior și exterior și de modul în care putem uni tărâmurile mistice cu tărâmurile obișnuite. Cred că aceasta este marea învățătură a epocii noastre actuale. Mulți dintre maeștrii din trecut nu s-au concentrat asupra acestui lucru, deoarece transmiterea înțelepciunii s-a bazat pe un scenariu de tip ashram, unde te duci și te retragi din lumea exterioară, iei contact cu maestrul, petreci timp cu el, iar el se află numai în acel context; apoi tu te întorci la viața ta obișnuită.
De fapt, aceasta este marea învățătură despre cum să integrăm frecvențele înalte în relații, în viața profesională, în comunitate, cum să le aducem în situațiile conflictuale – lucruri care apar inevitabil. Și s-ar putea să te gândești „Oh, Doamne, vreau să mă întorc în acel tărâm spiritual!” De fapt, nu asta este cheia. Trucul este să cobori tărâmul spiritual în lumea mondenă, în viața materială, în viața emoțională, să-l inspiri și să-l aduci la viață aici. Asta este munca. Aceasta este lucrarea cea mai înaltă care există, unde calea devoțiunii înalte și calea gospodarului încep să se unească. Este însemnul călătoriei spirituale a zilelor noastre, a acestei epoci, să îndeplinești și să gestionezi asta. Este o învățătură de ultimă oră și este ceva ce voi explora din ce în ce mai mult, pe măsură ce merg mai departe în călătoria mea ca mentor.
Jucăușenia este primul strat al acestei sarcini, a avea un spirit jucăuș și a experimenta cum poți aduce cele două extreme împreună în acest spațiu paradoxal de al minunii.
Tradus de Andrada Nistor,
@ Hub Cheile Genelor România