Richard Rudd descrie o puternică practică de a dizolva frica stocată adânc în corpurile noastre, folosind puterea blândeței.
Transcris din acest video
de Richard Rudd
Voiam să vă vorbesc în această dimineață despre frică.
Din experiența mea, frica trăiește în corpurile noastre și fiecare dintre noi are rezervoare finite de frică. Această frică este ceea ce anticii numeau „karma”. Pe măsură ce înaintăm prin viață și evoluăm, ne rezolvăm karma. Transmutăm acea cantitate finită de frică dinăuntrul corpurilor noastre. Gândiți-vă la asta – că în interiorul corpurilor noastre este acea frică și gândiți-vă la ce este ea. Acea frică se transformă în iluzie și iluzia este că suntem separați, că suntem ființe separate, că acest corp al nostru este separat. Aceasta este frica. Ea pune în scenă dualitatea, pune în scenă întreg jocul. Fără frică nu există separare, nu există „tu”. Există doar această iubire, doar această lumină, această interconectare.
Așa că avem nevoie să detectăm frica. Sunt două căi: una este să aștepți frica, și o vei găsi, pentru că ea este pretutindeni. Viața ne-o oferă, mereu și mereu, ținând o oglindă. Nu există altceva decât frică în viețile noastre. Sigur, există iubirea și toate cele, dar frica se află în corpurile noastre și strigă la noi să o transformăm, așa că trebuie să o detectăm. Aceasta este o etapă anume, cea în care în loc să așteptăm să se manifeste, putem să o vânăm.
Îi luăm urma și devenim detectivi. Trebuie să privim și să vedem: Unde sălășluiește frica în viața mea? Unde îmi este cel mai frică? Unde sunt cel mai nefericit? Unde este cea mai multă durere? Apoi ne îndreptăm spre acea durere, ne îndreptăm spre acea frică. O vânăm cu iubirea noastră, cu blândețea noastră, cu acceptarea, cu contemplarea noastră.
Iar când o găsim în corp, ne deschidem către ea și îi permitem să fie. Facem spațiu pentru ca ea să fie simțită, să fie ascultată, să fie auzită. Nu trebuie să o înțelegem, frica este multistratificată. O parte este din această viață, o parte din traumele copilăriei. O parte este trauma străbunilor noștri – pierdere, durere. Iar o altă parte este foarte îndepărtată ca vechime și o purtăm pur și simplu în numele întregii umanități. Este frica colectivă. Rana colectivă a tuturor ființelor, care merge până la începuturi (oricum ai vedea aceste începuturi).
Așa că vânăm frica. Iar când o găsim îi dăm spațiu. Aduceți-vă aminte că este finită – frica este finită! Acesta este un lucru foarte important, ce merită sărbătorit. Pentru că atunci când știi că frica este finită, știi că are un sfârșit. E bine să ai mereu în vedere acest final în inima ta, chiar și atunci când te afli în mijlocul ei; să îi faci spațiu înăuntru, să o transmuți zilnic, să o consacri pentru binele umanității sau pentru orice își dorește inima ta să ofere.
Zi după zi, mergi în mod specific în acele locuri unde frica este cea mai puternică – privește spre ea, este tot ce ai de făcut. Este ca și cum ai sta pe marginea unei stânci. Nu sari de pe stâncă, doar mergi pe marginea ei și îți privești frica. Doar stai acolo. Asta este tot ce este nevoie. Nu ți se cere să sari, faptul că stai pe acea margine este săritura. Doar privind-o și fiind cu ea, se transformă încet, încet, de-a lungul timpului, într-un proces de eoni. Transformăm aceste rezervoare finite de frică. Bineînțeles, într-o zi vom ajunge la ultimii atomi de frică dinăuntrul nostru, la cei mai încăpățânați. Va trebui să le dăruim toată blândețea noastră, iar ei vor dispărea în vasta lumină a conștiinței întregului care trăiește în interiorul nostru, dincolo de frică.
Așa că fii un vânător! Azi, găsește-ți frica. Nu aștepta să te găsească ea pe tine. Caut-o tu. Și atunci când o găsești, trateaz-o cu blândețe.
Tradus de Andreea Aron,
@ Hub Cheile Genelor România
*Puteți accesa în Biblioteca Cheile Genelor mai multe articole traduse în limba română.