Un articol fascinant despre puterea perioadei de însămânțare dintre Crăciun și luna februarie. Richard Rudd dezvăluie adevăratul moment al Anului Nou, care este spre sfârșitul lunii ianuarie, și arată cum să construim o practică puternică în care întregul nostru an ce va urma în continuare este însămânțat în acest timp. O abordare practică, dar magică, pentru oricine își dorește să fie arhitectul propriei vieți…
Pentru a accesa articolul original în limba engleză, click aici.
Pentru a asculta versiunea audio în limba română, click aici.
Descătușarea energiei adevăratului An Nou
În fiecare an, pe măsură ce Pământul se învârte în jurul soarelui, apare un calendar uman organic. Fie că umanitatea vrea sau nu, suntem forțați să trăim aliniați la acest calendar și, de-a lungul secolelor, am stabilit ritmurile lumii noastre cotidiene în funcție de acest ceas celest. Deși diferite culturi au interpretat ritmurile naturale în moduri diferite, coordonarea vieții noastre, de la marile festivaluri religioase până la ziua în care ne facem impozitul pe venit, își are reflectarea directă în ceruri.
Data de 2 februarie, festivalul celtic cunoscut sub numele de Imbolc, este unul dintre cele opt mari puncte de intersecție între mișcarea sferelor cerești și lumea oamenilor. După cum vom vedea, este într-adevăr cel mai natural moment pentru a sărbători adevăratul An Nou. Vechii celți se refereau la această perioadă care precede Imbolc ca reprezentând perioada „Lunii de Gheață” și o considerau ca fiind cel mai puternic moment pentru a depune semințele viselor viitoare.
Pânza lui Arachne – de rău augur pentru unii
Există multe moduri de a calcula calendarele. Diferite culturi au folosit metode și matematici diferite, dar cele mai mari adevăruri au tendința de a dăinui în mitologiile străvechi lăsate moștenire de strămoșii noștri. Unul dintre aceste mituri implică păianjenul și pânza sa. Păianjenii au fost întotdeauna conectați cu calendarele din diverse motive – poate că principalul este faptul că au opt picioare, care reflectă cele opt diviziuni naturale ale majorității sistemelor calendaristice umane.
Păianjenul este, de asemenea, strâns legat de figura zeiței care țese pânza timpului și a materiei. Arachne, simbol al zeiței-păianjen în multe culturi, este de asemenea adânc corelată cu luna, întrucât Arachne reprezintă al treisprezecelea semn zodiacal și cele treisprezece luni ale anului lunar.
Numărul treisprezece, în ciuda reputației sale în folclor ca fiind ghinionist (posibil din cauza faptului că a 13-a carte din pachetul de Tarot e „Moartea”), este de fapt numărul transformării și al reînnoirii. În mod tradițional, cea de-a treisprezecea persoană reprezintă maestrul sau centrul cercului celor doisprezece, simbolizat în Occident prin figura lui Hristos în mijlocul celor doisprezece discipoli. Pentru a trece prin iluzia țesăturii timpului și a spațiului, vom avea de o înfruntat pe Arachne, zeița așezată în centrul pânzei – trebuie să „murim” cu sinele nostru mic și să îmbrățișăm viața mai largă a Sinelui Superior.
Toate aceste teme sunt profund legate de Imbolc, festivalul din 2 februarie. Imbolc a fost mult timp un festival asociat cu puterea fertilă a Zeiței (cuvântul „imbolc” înseamnă literalmente „lapte de oaie”).
Și în Sinteza Cheile Genelor găsim un calendar natural care așează hexagramele din I-Ching (cele 64 de ‘Chei Genetice’) în jurul roții Zodiacului. În acest calendar, în mod corespunzător, legat de cele de mai sus, vedem cum soarele se mută în cea de-a 13-a Cheie Genetică la fiecare Imbolc, în jurul datei de 2 februarie.
Cheia Genei 13 – Frăția Inelului
Denumirea tradițională pe care chinezii o dau hexagramei 13 din I Ching este „Frăția omului”. În Cheile Genelor, aceasta se referă la marele Siddhi al Empatiei și la Darul Discernământului. Este vorba despre a ne bucura de tovărășie prin povestirea și ascultarea de povești. Acesta este motivul pentru care festivalul Imbolc este în mod tradițional un moment de povestire, când triburile sau familiile se adunau în cercuri în jurul focurilor și îi ascultau pe bătrâni spunând poveștile și parabolele din vechime.
Fiecare dintre așa-numitele festivaluri aflate la jumătatea perioadei dintre un solstițiu și un echinocțiu (denumirile lor celtice sunt: Imbolc, Beltane, Samhain și Lughnasadh) este în mod tradițional un festival al focului. Imbolc se referă la focul interior – simbolizat de primele licăriri ale primăverii și de apariția timpurie a sevei. În tradiția creștină, este cunoscut sub numele de ” Întâmpinarea Domnului”, când se obișnuiește să se aprindă lumânări în numele Fecioarei Maria.
Februarie este una dintre cele mai reci luni din emisfera nordică. Chiar dacă seva este în creștere și răsar primii bulbi de primăvară, uneori prin zăpadă, vremea ia adesea o turnură și mai rece. În SUA, vechea sărbătoare este cunoscută acum sub numele de Ziua Cârtiței, deoarece are legătură cu creaturile care trăiesc sub pământ și cu aparenta lor capacitate de a prezice tiparele vremii prin comportamentul lor în această perioadă.
Din cauza forțelor impresionante care sunt contractate în interiorul pământului în această perioadă, există o presiune enormă care se acumulează în planurile interioare, chiar dacă nu se poate vedea încă în planurile exterioare. Este o perioadă de muncă interioară profundă, în care pot fi semănate semințele unor transformări enorme.
În esență, Imbolc este un festival interior, iar Tovărășia Inelului este una interioară, în care ființele din planurile superioare își adună colectiv puterile și le direcționează spre centrul marilor lor planuri circulare. Noi punem în scenă aceste drame cosmice adunându-ne împreună în tăcere și onorând ceea ce este ascuns și secret. Acesta este motivul pentru care sărbătorim Zeițele feminine în această perioadă, deoarece ele reprezintă ceea ce este ascuns, dar și ceea ce va ieși la iveală într-o zi.
Arta de a asculta
A asculta cu adevărat înseamnă a asculta lăuntric, iar a desăvârși această artă înseamnă a deveni complet gol. Numai cel sau cea care este golit/ă poate primi secretele și revelațiile lumii interioare. Totul constă în a deveni un martor. La fel cum treisprezece simbolizează centrul cercului, e necesar să ascultăm din centrul nostru, ceea ce înseamnă că trebuie să rezistăm tentației de a ne distrage singuri. Atunci când perfecționați această artă a ascultării interioare, deveniți ca o cochilie frumoasă, prin care se aude clinchetul întregului univers.
Primind adevăratul An Nou
Dacă vă uitați la Roata Vieții (n.tr. – mandala cu hexagrame) și la cele 64 de diviziuni de 6 linii, e bine să înțelegeți că este atât un ceas genetic, cât și un ceas cosmic. Substructura ADN-ului este alcătuită din grupări de aminoacizi construite din șesimi și dispuse în 64 de grupări chimice sau „codoni”. Folosind acest ceas, putem, prin urmare, să vedem când este cu adevărat Anul Nou. Cu alte cuvinte, toate formele de viață de pe planeta noastră sunt programate genetic să se trezească în același timp – se întâmplă să fie atunci când mișcarea soarelui trece prin cea de-a 41-a Cheie a Genelor sau hexagramă a Roții. În acest moment, în fiecare an, toată viața de pe planeta noastră începe un nou ciclu. Acest lucru se întâmplă, aproximativ pe 21 sau 22 ianuarie a fiecărui an. Cea de-a 41-a hexagramă corespunde codonului start din genomul nostru – litera majusculă de la începutul fiecărei propoziții genetice.
Tradiția de a face hotărâri de Anul Nou se bazează pe procesele naturale ale vieții. Pe măsură ce viața evoluează, îmbrățișând forme de conștiință din ce în ce mai înalte, întotdeauna e necesar să renunțe mai întâi la ceva. Cu toate acestea, calendarul natural al acestor ritualuri a fost uitat, cel puțin în Occident. Anul Nou chinezesc, în februarie, este un moment mult mai bine aliniat decât versiunea noastră occidentală. Pentru noi plasarea curentă a zilei de Anul Nou la 1 ianuarie este profund nefirească.
Tranzitul Soarelui din 21 ianuarie îl duce prin a 41-a, a 19-a și apoi a 13-a Cheie a Genelor în Roată. Cea de 41-a reprezintă noul vis (Emanarea), cea de 19-a este renunțarea la vechea formă (Sacrificiul), iar cea de 13-a (Imbolc) reprezintă moartea efectivă și transformarea într-o formă superioară. Întregul proces culminează apoi în cea de-a 49-a Cheie Genetică (Renașterea). Este o perioadă incredibil de puternică a anului, lucru pe care strămoșii noștri îl cunoșteau bine și îl celebrau.
Așadar, dacă aveți de pregătit o rezoluție de Anul Nou, uitați de Revelion! În schimb, folosiți perioada premergătoare lui Imbolc pentru a asculta în interior impulsurile secrete ale universului și dorințele sale. Apoi, fă un foc în noaptea dinaintea lui Imbolc și aruncă toate modelele vechi. Pentru că atunci când vine Imbolc, Zeița vine și ea, iar ceea ce aduce este de o valoare incalculabilă pentru cei care sunt gata să asculte – ea aduce potențialul unei transformări impresionante într-o realitate mai înaltă și mai evoluată.
Un An Nou fericit tuturor…
Tradus de Liana Boian,
Versiune audio Ibolya Beres,