Richard spune o poveste simplă pentru a ilustra cât de suav este să porți Adevărul, dar să nu ai nevoie să-l afirmi, să-l dovedești sau să-l aperi…
Transcris din acest video
de Richard Rudd
Citeam o poveste, una din poveștile minunate ale lui Neem Karoli Baba. Împărtășesc mereu aceste povești, sunt atât de multe. În această poveste, relatarea adevărată a unuia dintre adepții săi – el fiind profesor – și unul dintre adepții săi, care era om de știință, și cel mai bun prieten al lui, tot om de știință, discutau iar cel din urmă îl tachina mereu pe cel dintâi și spunea: „De ce un om atât de inteligent ca tine…. de ce te lași păcălit de acești escroci, acești așa-ziși guru? Nu-mi vine să cred, tu având perspective științifice.” Nu putea înțelege. Îl tachina mereu în legătură cu asta. Iar adeptul spunea: „Uite ce e, eu nu încerc să te convertesc pe tine sau pe nimeni altcineva la nimic, așa că poți să mă lași în pace”. Chiar și așa, tipul a continuat să-l tachineze pe acest subiect. Nu putea înțelege cum de e posibil așa ceva.
Apoi, bineînțeles, într-o zi Neem Karoli Baba vine în orașul în care locuiau cei doi prieteni și ține o întâlnire în apropiere. Adeptul merge să-l vadă. Prietenul său decide să se alăture, pentru a vedea cu ochii lui pe acest escroc care – presupunea el – i-a răpit cumva psihicul prietenului său. Așa că merge de bună voie să vadă fenomenul, iar când Maharaji – așa se numea profesorul – îl vede, primul lucru pe care i-l spune este: „Bine ai venit! Azi ai uitat să porți medalionul. Trebuie să te întorci acasă și să-l iei”. Bărbatul este absolut uluit. Se întoarce către prietenul său și îi spune: „Acest medalion despre care vorbește este un medalion care mi-a fost dăruit când am avut cancer în urmă cu mulți, mulți ani, acum douăzeci de ani. Un bărbat prețuit mi-a dat acest medalion, omul care m-a salvat, doctorul meu, care mi-a spus: ‘Poartă întotdeauna acest medalion, este o reamintire a faptului că vei fi mereu bine’.”
Prietenul adeptului purtase acest medalion în fiecare zi a vieții sale până atunci, până în ziua aceea. Era singura zi în care uitase să-l pună, pentru că îl lăsase în baie. Astfel l-a întâlnit el pentru prima dată pe Maharaji, iar din acel moment a devenit și el un adept al lui Maharaji.
Această poveste mă face să mă gândesc la cei din viața noastră… cu toții cunoaștem pe cineva precum acel prieten. Mulți oameni sunt sceptici, cinici, defensivi, prea științifici, prea materialiști, oameni care au uitat că există o viziune holistică, de ansamblu. Este complet de înțeles acest lucru, din cauza societății în care trăim și a modului în care suntem condiționati în epoca actuală. Ideea este că acești oameni sunt literalmente la doar un centimetru distanță de a fi treziți de ceva ce se întâmplă în jurul lor, ceva ce le poate reaminti că există mai mult decât ceea ce știu.
Nu este treaba noastră să îi convertim în vreun fel. De fapt, în legătură cu toți acei oameni care sunt sceptici față de calea ta, recomandarea mea este să nu te plasezi într-o poziție în care e necesar să fii în vreun fel defensiv. Nu te duce într-acolo. Pur și simplu afirmă: „Uite, acesta este felul meu de a fi, face parte din cine sunt eu”. Nu e nevoie să le ții nicio predică. Nu încerca să convertești pe nimeni sau ceva similar. Mai degrabă mergi în sens invers, deschide discuții pe teme ușurele. Nu-i nevoie să vorbești întotdeauna despre devoțiunea ta.
Aceasta este abordarea pe care o am eu cu oamenii. Dacă nu mă întreabă direct, nu le voi spune ce fac cu adevărat sau cine sunt. Chiar trebuie să vrea să știe. Și chiar dacă le spun, da, am scris această carte și este spirituală și toate astea, dacă nu-i interesează atunci nu merg mai departe. Trebuie să vrea cu adevărat să aprofundeze, dacă vor să știe cu adevărat. Chiar e necesar să demonstreze că într-adevăr vor să știe. Și apoi mă voi deschide, dacă ceilalți sunt dispuși să-și dedice timpul și spațiul necesar pentru genul acesta de conținut, ceea ce este destul de rar în zilele noastre.
Îți recomand să fii selectiv în privința asta, să-ți antrenezi acest tip de abordare, să nu te simți în niciun fel presat în preajma celorlalți. Poți să te bucuri de compania lor, ca de la un om la altul. Te bucuri de compania lor cumpărându-le o băutură sau fiind generoși sau exprimând un gest de umanitate la adresa lor. Ascultați-i, ascultați-le povestea fără să fie nevoie ca și ei să vă asculte povestea în schimb. Atunci le veți câștiga încrederea, sau nu, dar aceasta este abordarea.
Întâlnesc frecvent niște minunați Martori ai lui Iehova, îi cunoaștem cu toții, sunt cei care vin la ușa ta. Vin mereu și la ușa noastră. Simt că probabil sunt persoane foarte singure, din moment ce merg în mod repetat pe la ușile oamenilor – străini – foarte singure. Ei cred că au un mesaj la care trebuie să-i convertească pe alții. Sincer să fiu, sunt oameni foarte blânzi cu privire la modul în care abordează, dar totuși te abordează. Sunt întotdeauna foarte deschis când vin la noi și vorbesc puțin cu ei, încerc să nu-i alung prea tare, iar ei îmi oferă tot felul de broșuri.
O să închei astăzi cu un citat dintr-o astfel de broșură, pentru că uneori există o mare valoare în aceste lucruri și mereu le răsfoiesc și le citesc. Există un citat foarte drăguț aici din Biblie, din Psalmul 37. Știți că nu sunt creștin în sens tradițional, dar sunt un adept și devotat al lui Hristos, cu siguranță, și al multor altor profesori.
„Încă puțin și cei răi nu vor mai fi. Te vei uita unde au fost și nu vor mai fi acolo. Dar cei blânzi vor stăpâni pământul și vor găsi o desfătare extraordinară în belșug de pace.”
Tradus de Andrada Nistor,